sub impresii pricomigdalesti

22 septembrie 2008

Pe masa din bucatarie troneaza o cutie intreaga de pricomigdale . De la Capsa, nici mai mult nici mai putin. In weekend a fost vara tarzie, cu lumina calda si moale si caldura perfecta, cat sa fie timp perfect de umblat in geaca noua de blugi. Am avut ocazia sa stau si sa vorbesc verzi si urcaste cu parintii si apoi sa ma intorc seara in casa mea, sa ma afund in independenta mea proprie si personala ca intr-o pereche moale de papuci si sa ma simt comfortabil .

Am vazut crizanteme grase si ciufulite, din alea grena cu galben si mi-am adus aminte cum jinduiam dupa ele in anii trecuti. Avantajul meu, de cand s-a deschis o florarie in drumul spre birou dimineatile imi sunt mult mai colorate. Mi-am pus jumatate din neuroni la pastrare in sertar acasa, pt ca munca nu e la fel de colorata ca diminetile si nu imi vine sa cred cum ne turam motoarele in gol in asteptare de vremuri mai excitante. Maine am intalnirea periodica, in care imi prezint ridichea la frecare, ei am intreaba ce planuri am, eu le spun aia cu boldly go where no Departe has gone before. Mai ca as avea pofta sa spun stiti, sunt un prost, de multe ori fac chestii absolut ca un papagal, nu inteleg tot ce se intampla, as vrea sa fiu destept dar pe bune daca sunt, please just shoot me si lasati-ma in nimicnicia mea, sa ma uit la seriale proaste si sa mananc pricomigdale.
 
 


…si continuam cu stangul

17 septembrie 2008
In jurul nostru cad bancile ca mustele, le salvam una da una nu, fiecare cu cine vorbesti are cate o poveste de spus despre fratele lui prietenul lui varul care lucra undeva si luni seara si-a facut bagajele sa plece, intre noi fie vorba, mi se pare fantastica ideea sa vii la munca, iti faci o cafea ca omul si esti batut pe umar, ne pare rau, dar strange-ti calabalacul si pleaca. Neplacut si oarecum stresant, se clatina City-ul ca luntrea pe valuri si strange lumea din dinti, pregatindu-se pentru vremuri negre. Iar azi de dimineata BBC-ul comenta ca da, AIG -ul e in carje , stiti, stimat public, compania aia care e pe tricourile lui Manchester United , da, da, chiar aia.
 
Mai ca ma streseaza toata situatia asta, nu credeam sa ajungem aici.
Ma gandesc ca o sa le spun cu mandrie nepotilor da, maica, eu am trait criza aia economica din 2008, ce bine ar fi insa daca as putea sa o traiesc un pic mai de departe….

cu stangul inainte mars

8 septembrie 2008

Hm, si peste toate framantarile legate de casa, de venirea alor mei intr-o saptamana jumatate (dumnezeule, iar trebuie sa fac curat si sa spal geamurile, parca o aud pe mama, pai nu e frumos, draga, daca toata casa straluceste – ba da, mama, traiasca femeia care vine la tine sa iti faca curat in fiecare saptamana, multumesc ca iei in calcul asta), de plictiseala unui departament in care impachetam cu drag fum in cutiute mici cu funde colorate……..

…azi de dimineata in autobuz, tipa eleganta , observasem pantofii un pic mai devreme, butoneaza la blackberry vreme de trei statii, pune apoi mana pe mobil si aud cugetarea secolului: "well, you know, once you have children you are not the picture anymore, you become the frame and that’s so rewarding". Magarul isi scuipa in san si se gandeste la planuri sadice, sa se scuture odata pamantul si sa cada de pe el femeile batute in cap.

Distonocalm , valeriana , stricnina, anyone?


puncte si virgule

5 septembrie 2008

Dear Fucking God Punct am gasit casa perfecta Punct am gasit-o de fapt acum doua luni virgula cand am acasa .ro/cazut” title=”cazut”>cazut in cap in fata ei Punct Deschid paranteza cazut in cap literalmente virgula ca mi-a ramas urma in frunte Inchid paranteza Punct casa e perfecta in continuare virgula cu toate ca am vazut multe altele in timpul asta Punct vanzatorul insa e cretin Punct ne-am uitat la pretul unui ficat sanatos si suntem dispusi si eu si AS sa vindem cate unul virgula ba sa dam si o mana si un picior numai ca sa o luam Punct vanzatorul insa e un bou iar agentul e idiot Punct

Eu stau aici si imi rod unghiile si visez la rahatul ala de casa virgula in toata perfectiunea ei Punct

Sunt frustrata si nu am chef de nimic punct punct punct


puncte si virgule

5 septembrie 2008

Dear Fucking God Punct am gasit casa perfecta Punct am gasit-o de fapt acum doua luni virgula cand am acasa .ro/cazut” title=”cazut”>cazut in cap in fata ei Punct Deschid paranteza cazut in cap literalmente virgula ca mi-a ramas urma in frunte Inchid paranteza Punct casa e perfecta in continuare virgula cu toate ca am vazut multe altele in timpul asta Punct vanzatorul insa e cretin Punct ne-am uitat la pretul unui ficat sanatos si suntem dispusi si eu si AS sa vindem cate unul virgula ba sa dam si o mana si un picior numai ca sa o luam Punct vanzatorul insa e un bou iar agentul e idiot Punct

Eu stau aici si imi rod unghiile si visez la rahatul ala de casa virgula in toata perfectiunea ei Punct

Sunt frustrata si nu am chef de nimic punct punct punct


senatorul melcilor

21 august 2008

In fata casei noastre cresc melci . Creste si iarba, ba chiar si ghiocei primavara devreme, iarba e tunsa de un gradinar invizibil, de dimineata e frumoasa si lunga si se unduieste in vant (-ul asta rece de august) si seara cand ajung acasa e tunsa, randuri randuri de iarba taiata si inevitabil miroase a camp si a pepeni.

Ce e important insa e ca cresc melci. Si ca daca ploua ies melcii la plimbare pe aleea de piatra, trebuie sa fii atent unde calci si joc un fel de sotron involuntar , incercand sa nu calc pe ei. E greu sa joci sotronul involuntar cand ai geanta pe umar, umbrela intr-o mana, punga de salata de la Tesco in mana cealalta, melcii se uita dupa salata cu ochi hulpavi, pun pariu ca nu ar zice nu daca as lasa salata in gradina, presupun ca s-au saturat de iarba.

Melcii ies la plimbare seara si dimineata se vad pe dalele de piatra urme de melci iesiti la plimbare. Nu dare argintii, asa cum ar fi normal, ci puncte argintii, cred sincer ca melcii topaie in loc sa se taraie, in definitiv cand te uiti la ei nu ii vezi decat stand pe loc, cand te intorci cu spatele ei repede tzup! (ca in bancul cu ardelenii) si uite asa, ca un joc de "un doi trei, la perete, stai"…

Maine e ultima zi, luni e bank holiday, de marti voi fi la fabrica de impachetat fum. Daca urasc ceva, este mutatul dintr-un birou in altul, e incredibil cate prostii se aduna…


magar frivol, fraier si optimist

18 august 2008

Am vazut in weekend SATC, pentru ca imi doream sa il vad de cand a aparut si nu m-am indurat, am amanat asa cum amani ultima inghititura dintr-o prajitura cand esti in plina cura de slabire . Nu am vrut sa stiu nimic despre subiect, am schimbat programele de fiecare data cand se vorbea la televizor despre el si am vrut sa savurez placerea.

The feel good factor , asta ar fi denumirea tehnica. Sentimentul ca totul e bine si ca hai, nu e dracul chiar atat de negru si ca o sa fie ok in continuare. Asta e the feel good factor, acelasi factor din povestile cu printese din copilarie, din sit-com-urile americane tip Friends si din SATC. Si eu, ca un sucker ce sunt, sunt topita dupa el si ma dau in vant dupa dulcegaria asta.

Pantofi, haine, barbati care se uita la o casa minunata (nu, ca sa o iau in ordine oameni care cauta case si gasesc casa perfecta) si spun nici o problema, o luam, (da, in continuare cautam cu AS casa perfecta si m-am saturat pana peste urechi de "a nice Victorian conversion" si de preturile care scad ingrijorator, la naiba cu economia mondiala, eu vreau casa), povesti care se termina asa cum trebuie sa se termine si toata lumea e fericita. Ce conteaza ca fetele alea nu au birouri si munci ca sunt toata ziua imbracate la 4 ace? Ce conteaza ca sunt incaltate in super tocuri si nu le dor picioarele?

Important e ca e o poveste, un mod frumos de a scapa dintr-o realitate de care sunt satula, un fairytale de oameni mari, cu femei care beau cafele la Starbucks (apropo, in NY exista Costa, ca e clar mai buna?), care mananca sandwichuri de la Pret a Manger si care in principiu fac cam ce ar face si alte femei normale, daca ar avea posibilitatea. O poveste de femei care au crescut, asa cum zic si ele, de la 20 de ani la 30 (ok, 40, dar ignor asta in film ca nu imi iese mie la calcul) si sunt ok, si viata e frumoasa si da, dom’le sunt o fraiera, dar m-a facut sa ma simt bine. Parti proaste? puncte negative? Ei si ce daca? atata timp cat reusesc sa ma descopar la fel de fraiera cum eram acum 7-8 ani, totul e perfect.

Da, e plin de etichete de firma si de produse care sunt menite sa iti ia ochii si jumatate din banii din cont. Dar si in Alba ca Zapada, fata aia era biata servitoarea celor 7 pitici si nimeni nu e deranjat de detaliul asta…

E o vreme perfecta de toamna tarzie cu ploaie din cand in cand, vant adeseori si soare deloc. Vreme perfecta de planuit garderoba noua de toamna- iarna (faptul ca am geanta noua dar nu si haina la care sa o asortez e irelevant), de adus aminte cum sa fiu adorabila, frivola si sa visez la emisfere sudice.


la ordinea zilei

11 august 2008
Vineri la pranz, ora total inoportuna, desi presupun ca se putea si mai rau, la televizorul din cantina s-a strans lumea sa vada deschiderea jocurilor olimpice. (Doamne, spun cantina si ma gandesc la o sala de mese dintr-un hotel comunist la mare, ciorbita de vacuta si muschiulet – visez de pomana insa, pt ca pe zi ce trece devin ca magarul lui Buridan.) Norocul nostru, inainte a fost exact mandria Albionului, team Gi Bi, asa ca evident intrarea romanilor pe stadion nu a fost aratata. Cert e insa ca in fata televizorului, in timp ce in mod normal ar fi trebuit sa fim inapoi la birouri ne stransesem vreo 20 de oameni. Toti adunati de prin te miri unde, toate colturile lumii – nici un englez. Concluzia a fost ca "the aussies, the kiwies and the continentals" trag chiulul, ca sa isi vada echipele. M-am bucurat ca un fraier ca am fost inclusi, eu si cu inca 2 rusi in categoria "continentals", alaturi de un italian, o gasca intreaga de nemti si doua frantuzoaice blonde, care ma irita zilnic cu esarfele lor de matase.
 
Flacara olimpica imi aduce aminte de cum se vedea Navodari -ul in zilele senine. E ditamai furnalul, intr-un oras in care oricum toata lumea se plange de poluare… Si daca tot vorbesc de poluare, ca mi-a fost spalat creierul, la ordinea zilei sunt doua probleme majore aici, poluarea si the credit crunch – de ce naiba scot toti producatorii de masini modele 4×4 de zici ca sunt pe baterii solare, in acelasi timp in care in cifre marete iti explica cum the carbon emissions pentru celelalte modele sunt din ce in ce mai scazute?
 
In alta ordine de idei, am poze din Norge, pt ochi care vor pietre si ape.
 
1    2     3     4      5      6
 
 
 
 

cinci ani

6 august 2008

Cinci ani . In cap, batuti pe muchie. Acum cinci ani veneam in Londra imbracata intr-o rochie verde, ca sa imi poarte noroc. Si cand am iesit din metrou la Tower of London, AS m-a tras de mana grabit si mi-a zis inchide ochii – cand i-am deschis am vazut Tower si podul si un petec de iarba proaspat tunsa, asta mi-a ramas in cap din ziua Zet, mirosul de iarba proaspat taiata.

Cinci ani in care s-au intamplat mai multe decat am crezut ca s-ar putea intampla. Am crescut, am inteles niste nuante despre ce e cel mai important in viata, am invatat ca oamenii trebuie luati cu bune si cu rele si ca distanta functioneaza ca o sita, cele bune raman in sita, cele rele se cern. M-am certat cu mama pe skype si am dat log-out la YM ca si cum as fi trantit o usa. Am copiat ca un porc la examene, fiind inconjurata de oameni care nu ar fi cutezat nici sa stranute de teama. M-am lovit de obtuzitati si m-am intrebat ce caut eu aici. Am trait mai din plin alaturi de AS decat am trait fata de oricine altcineva. Era o vorba apropo de facultatea de medicina, "primii 4 ani sunt grei, pan-ajungi in anul 3". Cam asa si eu, am avut momente in care mi-as fi luat lumea in cap si geamantanul in mana. Acum de exemplu numai gandul de a ma intoarce ma face sa mi se ridice parul pe spinare.

Magarul da din urechi, atragandu-mi atentia ca in continuare "acasa" e asa, o notiune fluida care poate insemna si aici si acolo, iar mersul "acasa" (care acasa, ma, care acasa?) este "ma intorc", nu neaparat "ma duc". Confuz, dar deloc neplacut.

Mi-am dorit independenta si da, exista un pret pentru orice. Dar il platesc cu placere, pentru ca ma uit acum la mine si stiu ca Departe cea de acum e superioara celei de acum 5 ani. Am venit aici pt a scapa, pt a evada. Evadarea perfecta, cea in care in timp ce sapi tunelul gasesti cufarul cu comoara ingropata de pirati .

Vine o toamna interesanta, in care se va lua o decizie, as putea spune Decizia, cea de care va depinde cariera mea viitoare. No pressure, strangem – eu din dinti si magarul din urechi – si speram sa fie totul bine in continuare.
 
Asa ca trag linie si pt ca azi ar fi fost ziua bunicii, ma gandesc ca as fi vorbit cu ea, i-as fi spus ca mi-e bine si mi-ar fi promis placinta cu mere.


din nou, iar si tot cu ploaie

30 iulie 2008

Cum spuneam mai demult, din septembrie iar ma mut cu cutii de pantofi sub birou si cu poze cu locuri frumoase in alt loc, plec de la fabrica de avioane din nou la o fabrica de impachetat fum, partea buna e ca va fi pt ultima oara si asta ma bucura si ma sperie in acelasi timp, vin e o perioada de emotii si griji, si la naiba, criza economica tocmai acum si-a gasit sa se intample.

Imi dau seama ca am inceput sa scriu cu mult prea multe cuvinte de cod si ca probabil ca nu prea are sens ce spun, dar asta e…

In alta ordine de idei…

Unul dintre argumente ar fi putut fi ca magarul e obosit si stresat de munca si destul de amarat ca spera sa lucreze cu artificii si cand colo lucrul e cu beculete din instalatii de www .acasa.ro/pom” title=”pom”>pom – e adevarat ca sunt ambele luminoase si colorate, dar nu se compara. Ma uit la magar cum sta el cuminte in barcuta, ca de obicei, dar are capul in jos si urechile pleostite si mi-e tare drag de el.

Alt argument ar fi ca anul trecut, exact pe vremea asta in Norge a fost ploaie si ceata de ziceai ca e lapte.

http://www.weblog.ro/blogger/post.php?action=edit&pid=174777&bid=4426&blogname=Departe&page=1

Cert e ca imi iau din nou magarul de-o aripa si palaria de panama in cap si ma duc sa ne cocotam pe varfuri de fiorduri norvegiene.
 
anul trecut (click pt marire)
 
si anul asta (click pt marire)


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X