Archive for Diverse

M-am mutat

miercuri, noiembrie 5th, 2008
Ok, gata, mi-a ajuns. Am senzatia ca Weblog-ul sta sa pice, ba merge, ba nu merge, ba se plang oamenii ca nu pot sa intre sa lase comentarii, ba imi dispar pozele….asa ca am decis, ma mut. Am evitat miscarea asta pentru ca mi-era drag de toate insemanrile astea si ma obisnuisem cu locaul asta. Dar mi se pare absurd deja.
 
Blogul asta a fost pornit pe 13.05.2005 si pana acum am adunat 547 de insemnari si 4262 de comentarii. Nu stiu sa importez insemnarile la gramada si nu o voi face individual. Asa ca gata, ii pun capac si o pornesc de la capat in casa noua.
 
Adresa blogului nou e
www.departe2.wordpress.com
 
Ne vedem acolo.

matematica

luni, noiembrie 3rd, 2008

Unu si cu unu fac doi, si cu inca unu fac trei. Mie nu imi place matematica, ca sa nu spun ca nu imi plac numerele in general. Mi se pare dezgustator sa vorbesc cifre, nu intreb sub nici o forma si nici nu suport sa fiu intrebata. Si uite asa, stand la o cafea in Londra cu o prietena venita in vizita – prietena buna, nu ne-am vazut de un an – mi-a fost zgariat auzul si frisca de pe ciocolata fierbinte. Salariu, bonus, cifre, numere, zerouri.

Si stau eu si ma gandesc acum, m-am departat chiar atat de mult de realitatea geto-dacica, sau chiar e complet nepoliticos sa iti exprimi salariul in cifre concrete cu aceeasi nonsalanta cu care iti spui numele? Mi se pare monstruos si lipsit de gratie, e ca si cum ti-ai sufla nasul in fata de masa. De ce, faptura minunata, sa imi raspunzi in cifre la intrebarea complet inocenta "si cum iti place la noul loc de munca?"….De ce sa ma faci sa mi se zbarleasca parul pe ceafa, sa ma uit la tine cu ochi goi si sa ma duc acasa gandindu-ma ca mda, in definitiv nici nu e asa rau sa fiu departe sa pastrez legatura cu niste oameni doar pe mail?……De ce, cand nu se poate sa nu iti inchipui ca cifra aia nu ma face decat sa ridic indiferenta din umeri?!

Unu si cu unu fac doi, si cu inca unu fac – problema mea personala cat fac.

una, alta…

luni, octombrie 27th, 2008

Magarul meu in barcuta e de fapt un mare fraier, un magar bleg care este in majoritatea timpului nesigur pe el, si mai ales nesigur de ceilalti din jurul lui, si asta nu pentru ca nu crede in oameni ci pentru ca nu crede in sine. Magarul e sigur mai tot timpul ca cei din jur se vor prinde acum-acum ca el e nesigur pe el si uite asa il vor prinde cu matsa in sac……Si sta magarul si tremura din toate incheieturile si se gandeste ce fraier e el, ce destepti sunt altii si ce nasoala e situatia asta. Magarul simte nevoia sa aiba modele. Sa se "relate to" cineva. Sa se uite la unul, altul, sa vada ei cum fac si abia apoi sa faca si el. Dar evident, sa nu se prinda nimeni de treaba asta. Magarul moare de placere sa fie laudat si moare de rusine la gandul ca cineva ar intelege ce mult inseamna o lauda pentru el. Se supara pe sine insusi pentru ca realizeaza ca e fraier si uite tocmai de asta nu se poate opri.

Acum sta si tremura ca o piftie si cu cat incearca sa se concentreze pe altele cu atat gandul tot la ziua Zet ii sta. O luna and counting. Eu stau si ma uit la el si la unghie. Si mananc pricomigdale , pentru ca uite de aia sunt parintii buni, sa trimita pricomigdale la ananghie.

Am pricomigdale in bucatarie, gutuie de mirosit a toamna sus pe dulap si bostan rotofei de sculptat pentru halloween. Si noduri in gat, dar de alea nu pomenim.

La mana

marți, octombrie 21st, 2008
Unu la mana, cred sincer ca stresul ma face sa dau in altele mai rele. De exemplu, duminica aplecandu-ma sa pun rufele in masina de spalat am ramas aplecata. Intepenita ca o salcie, ca un semn de intrebare, ca un semn la intrebarea cum naiba merg eu pe strada asa rupta  de sale. Batranetea, maica, batranetea…….asa ca am dormit ca un boier chiulangiu ieri iar azi am venit la birou incet, incetisor, cu pasi mici de gheisa si capul aplecat gratios si umil in pamant.
 
Doi la mana, spuneam mai demult ca am auzit ca pe plaja Marii Baltice dupa furtuna se gasesc farame de chihlimbar , ei bine, da, mi-au fost confirmate faramele. Bucatele mici, zici ca sunt cristale de zahar candel (chiar, ce naiba e de fapt zaharul candel?),  maro si galbui, aratand ca bulgari mici de miere solida……Alea da plaje, sa cauti scoici si sa gasesti chihlimbar…….
 
Trei la mana, The Big Bang Theory e cel mai grozav serial de comedie american vazut in ultimii ani. Iar Definitely Maybe m-a facut sa ma miorlai in batista asa cum nu am crezut ca se poate la un film romantic …….Le recomand cu caldura, coming  soon at a torrent near you.
 
Patru la mana, stau si imi rumeg grijile in continuare, sfarsitul lui noiembrie e perioada Zet. Aseara ma uitam in gol, pe o unghie mi-a aparut un punct alb, cred ca e lipsa de calciu sau asa ceva, cert e ca ma uitam in gol la unghie si ma gandeam ca timpul trece, unghiile cresc, pata alba se va duce odata cu cresterea unghiei, deci asta e, cand nu voi mai avea pata aia va insemna ca pot sa privesc in urma si sa stiu ca DA sau NU. Pata alba de pe unghie, clepsidra Deciziei.
 
Over and out, ma duc sa stau cu ochii pe unghie.

incerc Zen, dar nu iese

joi, octombrie 9th, 2008

Am primit o leapsa, dar nu pot raspude chiar acum pentru ca magarul in barcuta sta cu urechile plecate, ba chiar cand m-am intors cu spatele ieri l-am vazut rontaindu-si un colt de ureche si ma tot intreaba ce-i aia bad timing. Am in urmatoarele doua luni de luat o decizie, nu o decizie ci Decizia, si nu imi vine sa cred ce moment cu totul si cu totul nepotrivit este pentu luatul deciziilor.

Asa ca adevarul e ca sunt un pic stresata. Nici chef de planuit plecari , plimbari sau vacante nu am. Stau si fierb in suc propriu si ma dau de ceasul mortii absolut in gol, pentru ca evident, nimic nu depinde de mine. Mi-e dor de o conversatie inteligenta.

Poza este de asta primavara din Inca-land, stiu ca am mai pus-o, nu are nici o legatura cu ce se intampla dar imi inspira Zen .
 

si cand o fi mai frig…

luni, octombrie 6th, 2008

Cand ma apuca supararile ma apuca aducerile aminte. Ca niste muste enervante pe o terasa de doi lei, cu scaune de plastic si mese cu gaura in mijloc si umbrele incorporate. Muste lipicioase, ti se invart prin jurul urechilor, dau sa se aseze pe marginea farfuriei cu hamsii prajite, dai din mana lenes, mai-mai sa nimeresti peste sticla de Prigat, mustele in continuare dau tarcoale canutei in care frunzele de patrunjel plutesc in mujdei , sunt iritante dar ce sa ii faci, macar e umbra, ai reusit sa iti pui scaunul la masa in pozitie strategica, la umbra, iti intinzi picioarele sub masa, ti le sprijini incet de suportul de umbrela, suportul e plin de apa pentru stabilitate, picioarele iti sunt pline de nisip si scoici, te ustura fruntea sus la radacina parului si cararea, mai ales cararea, doamne fereste, te bucuri ca nu esti barbat sa ai chelie si totul miroase a nivea de plaja, oftezi lung, lung, lung de tot si in oful asta le lasi pe toate afara.
 
Aducerile aminte, ca niste muste de pe o terasa la mare.
 
 

despre inutilitati gen galetuse si bretoane perfecte

luni, septembrie 29th, 2008

La magazinul de sushi de pe picadilly (unde sincer as fi in stare sa ma mut si sa locuiesc acolo intre rafturi si sa mananc sushi cat e ziua de lunga – sushi si pricomigdale , dieta perfecta) am vazut in ultima perioada o fata superba, careia sincer i-as zice cat de minunata e, daca nu mi-ar fi incredibil de jena de eleganta ei. Sailor Moon perfecta, cu parul lung, negru si lucios, cu un breton imens, taiat drept si foarte lung, pornit oarecum din varful capului, care ii incadreaza perfect fata si o face sa fie ireal de frumoasa. Japoneza Sailor Moon, care imi impacheteaza tavitele de sushi si pungile de orez si sticlele de otet japonez tinand capul usor aplecat intr-o parte si mie imi vine sa ii spun femeie, tu iti dai seama ce par perfect ai si cum te invidiez eu pentru asta?

In alta ordine de idei, plimbandu-ne fara scop ieri in supermarket am ochit la reduceri ghivecele perfecte, inalte cat o palma, din aluminium, argintii, semanand cu niste galetuse. Minunat, exact ce cautam, ghivece minunate dar atat de inutile, le-am insfacat pe ultimele (ok, evident ca nu am ce face cu 6 galetuse de aluminiu dar mi s-a pus asa, o ceata pe ochi cand le-am vazut) si i le-am prezentat victorioasa lui AS. Drumul urmator a fost spre centrul de gradinarit din zona, in cautare de pamant pt noile ghivece inutile. Evident, exista pamant de rasaduri , de bonsai, de cactusi, de legume si de orhidee. Toate tipurile, la pungi de 12, 24 sau 48 de litri, de zici ca imi cumpar gradina la punga.
Mi se pare absurd, daca vreau sa schimb pamantul plantelor de apartament, sa trebuiasca sa cumpar 12 kile de tzarana. Am un bonsai, un pui de palmier (ok, un cotor de frunza care se incapataneaza sa traiasca), o planta de bani cu frunze grasute si lucioase, o planta ca un marar careia i-am pus gand rau ca are tulpinile cu tepi micuti si se agata de perdea si doua tipuri de iarba (iarba cu calti si iarba cu plete). Deci cu siguranta nu imi trebuie 12 kile de pamant, ma gandesc sa studiez pamantul din parcul din zona, dar nu as vrea, din cauza ghivecelor noi sa fac mai mult rau decat bine plantelor.

Idei, careva? Stiu ca am printre cititori si gradinari amatori…..

PS – pt disperatul care cauta sa afle ce inseamna expresia imi sufla un vant nou in panze prin tata google si aterizeaza pe blogul asta – calmeaza-te. Cautarile te arunca aici absolut in gol, iar daca nu gasesti o explicatie singur, atunci termina cu cautatul aiurea, e clar ca nu ai panze si pentru asta te compatimesc.

arhiepiscopul si primaria, baba si economia (II)

vineri, septembrie 26th, 2008
Cu riscul de a-mi plictisi cititorii pana la lacrimi (ia sa va mai plictisitit si voi, ca mie mi-a ajuns), stire calda si de ultima ora, pe post de concluzie la postul anterior.
 
http://www.ft.com/cms/s/0/6424d306-8b47-11dd-b634-0000779fd18c.html
 
FT-ul, arza-l-ar focul, ii bate obrazul lui taica popa si ii zice indirect sa se intoarca la matanii si tamaie, ca de pucioasa si fapte necurate ne descurcam si singuri. Asculta, tata popa, tu misculesti sub acoperirea sutanei si pe urma ne zici noua ca o sa ne arda focurile iadului?
 
Iar pentru cei care sustin in mod tendentios ca cei implicati in vremurile astea tulburi nu au simtul umorului…..citesc siderata fraza "Short selling is the pursuit of truth"….Adica practica asta e ca e o rugaciune Bene Gesserit, ca o intelpciune Zen, ca o chestie pare ar spune-o Master Yoda. Am putea spune chiar ca the traders are guided by the Light. Inaltator, magarul isi scuipa smerit in san si isi face cruce in cerul gurii.
 

arhiepiscopul si economia sau baba si primaria

joi, septembrie 25th, 2008
Futu-va anafura mamii voastre de short-selleri, zise arhiepiscopul de Canterbury ieri, cu pietele voastre de capital spurcate, sa nu ii lasam sa scape, sa aruncam cu aghiazma in ei si cu tamaie, sa scoatem pe necuratul din FTSE ca uite cum sta sa alunece in iad……
 
http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk/7634641.stm
 
Si pentru ca sfintia sa, prefericitul arhiepiscop (chiar, si asta o fi prefericit sau numai al nostru e?) a tras clopotul si a zdranganit amenintator din cadelnita sa isi bage economia mondiala mintile in cap, stau si ma intreb daca nu ar trebui sa aflam ce are de comentat si Adevarata Mama Omida.
 
- Stimata Adevarata Mama Omida, ce parere aveti despre  criza financiara in care ne aflam la momentul actual si mai ales ce previziuni aveti pentru viitor?

- Dama de pica la drum de seara, am belit-o, frumoaso, da incoa’ ghiocul sa iti spun si de preturile caselor….

eu nu am fost la cohen

miercuri, septembrie 24th, 2008
Marea majoritate a oamenilor pe care ii citesc sau cu care tin legatura in mod direct din Bucuresti au fost la Cohen. Orice intelectual urban in care clocoteste kooltura a fost la Cohen. Cohen e noul Coelho , daca nu stii cine e, daca nu dai in lacrimi ca a cantat pentru tine anume si ce profunda si inaltatoare experienta a fost asta si cum te-a facut un om mai bun si mai plin de intelepciune nu esti un urban, nu esti in ritm cu miscarea neo – hippy – intelectuala care este oh, so trendy! si ubercool. Ubercool, un cuvant care trebuie folosit in timp ce iti stergi ochelarii cu rama neagra groasa cu un aer dezgustat  de nimicnicia celor din jur. E la moda sa fii la moda.
 
Ei bine, eu nu stiu cine e Cohen. Nu stiu cine sunt multi, iar Coelho nu mi-a placut, la fel cum nu mi-a placut nici Micul Print. Cireasa de pe tort mi-a servit-o un amic care fiind in concediu la mare in Muntenegru , a fost sa o vada pe Madonna in concert. In Muntenegru.
 
Intrebarea o fi de ce nu e Departe moderna si urbana si insetata de kooltura. Sau la fel de bine intrebarea ar putea fi de ce a fi intelectual la moda in Bucuresti inseamna sa faci parte din turma?
 
Scriu insemnrea sub semnul frustrarii, oameni pe care ii stiam cu picioarele pe pamant se apuca de pilates si de degustat vin si citesc carti pline de intelepciuni tepoase, scuipand flegme metaforice adresate romaniei, in timp ce isi sorb, evident, cafeaua in vai, draga, nu stii, cea mai chic cafenea din toata Europa . Invidia ma mananca.
Aceeasi invidie de altfel care nu pricepe de unde dumnezeu a aparut in vorbirea curenta termenul Romanica. Vacanta Mare, anyone?!
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X