una, alta…

27 octombrie 2008

Magarul meu in barcuta e de fapt un mare fraier, un magar bleg care este in majoritatea timpului nesigur pe el, si mai ales nesigur de ceilalti din jurul lui, si asta nu pentru ca nu crede in oameni ci pentru ca nu crede in sine. Magarul e sigur mai tot timpul ca cei din jur se vor prinde acum-acum ca el e nesigur pe el si uite asa il vor prinde cu matsa in sac……Si sta magarul si tremura din toate incheieturile si se gandeste ce fraier e el, ce destepti sunt altii si ce nasoala e situatia asta. Magarul simte nevoia sa aiba modele. Sa se "relate to" cineva. Sa se uite la unul, altul, sa vada ei cum fac si abia apoi sa faca si el. Dar evident, sa nu se prinda nimeni de treaba asta. Magarul moare de placere sa fie laudat si moare de rusine la gandul ca cineva ar intelege ce mult inseamna o lauda pentru el. Se supara pe sine insusi pentru ca realizeaza ca e fraier si uite tocmai de asta nu se poate opri.

Acum sta si tremura ca o piftie si cu cat incearca sa se concentreze pe altele cu atat gandul tot la ziua Zet ii sta. O luna and counting. Eu stau si ma uit la el si la unghie. Si mananc pricomigdale , pentru ca uite de aia sunt parintii buni, sa trimita pricomigdale la ananghie.

Am pricomigdale in bucatarie, gutuie de mirosit a toamna sus pe dulap si bostan rotofei de sculptat pentru halloween. Si noduri in gat, dar de alea nu pomenim.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X